Ciudat ca zilele bune nu sunt niciodata in prezent,
ba se afla in trecut ("in zilele mele bune")
sau iti pui toate sperantele in faptul ca ele nu s-au zarit inca,
ci is undeva in viitor iar daca tragi destul de tare poate o sa ajungi sa le vezi.
Si uite asa trecand timpul, prezentul devine trecut
si zilele banale de azi devin zilele de aur de ieri,
in care erai mai tanar si nu ai uitat ce e aia pasiune,
fetele erau mai frumoase si mult mai interesante.
Bani nu aveai nici atunci totusi.
Amintirea asta face totul, uiti mult si ramane doar esenta,
numai partile bune; raul, oboseala, micile certuri si stressul
se duc pe rand. Restul devin un sentiment idealizat de melancolie
si dor, chiar daca zilele de ieri erau la fel de plictisitoare
ca si zilele de azi.


Hehei, cautam amandoi zilele mai bune.