poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-07-26 | |
Anotimpul tăcerii
Era-ntr-o târzie noapte, O amintire ce-a rănit, Atingerea sentimentelor necoapte. O lacrimă căzu peste subconştient, Şi-acoperise stelele, Ce-alergau cu toate-n spre pământ! Era noaptea-n veşminte albe... Târziu, târziu alergasem rănit, Din mine-n sentiment, Dar lacrimile mă ascunseră-n pustiu! Apoi, o vijelie exterioară, Fulgeră pământu-n lut. Ne născusem pentru întâia oară. Era târziu, eram orb între orbi... Tu, necunoscută stea căzută, Mă acoperise-i cu palma, Într-o adâncă lume zlută. Te-am luat la dans, Dar lutul ne-nrobise Sentimentele rămase neatinse! * Şoapte, atât mi-aduc aminte, Că auzisem prăvălinduse-n vânt. Te înălțai în propriu-ți pământ, Suflet lin de ape lucii, Ce-atacă lumea-ntre sicrie, Căci noi suntem o floare de mormânt!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate