Buchetul anilor în rând




Brațul Tău, legănându-se de-al meu,
Forma-n umbra băltită,
Cercuri sentimentale din curcubeu.
Paşii, care nu-mi păreau a fii ai Tăi,
Ne alergau goi printr-un subconştient,
Crucificat pe-a vieții văi!
Ochii ce-ți străluceau ca nicicând,
Judecau după legi judecate,
Ah, nu Te văzusem încă plângând!
Şi dacă plângeai,
Plângeam şi mă-nălțam,
În susul sufletului.
Ce-ți mai pot spune?
Inima Ta pulsa-n scântei,
Ce mă chemau să urc şi eu,
În brațele-mi arzând,
Ducând,
Buchetul anilor în rând!