poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-29 | |
Stateam cu moartea mea la o mica discutie...
Ma privesti cam ciudat, cititor fara voie, E asa cum iti spun, cautam o solutie, Nu prea imi placea, dar aveam amandoua nevoie eu de ea: sa ma duca. Unde? Nu stiu, iara ea ar fi vrut sa ma lase, dar totusi sa-mi ia nebunia sarman si visul tarziu sa le poarte cu dansa, biet giulgiu purpuriu. I-am facut doar ei o cafea, mie-mi da insomnii, Mi-am aprins o tigara din pachetul nu mai stiu cui, Stateam turceste, vorbeam bland despre morti, despre vii, Afara era vara si mirosea a gutui. Venise fara coasa, pesemne-o pierduse, Nu-mi amintesc cum m-a convins sa-i dau drumul in casa Si pur si simplu sopteam lucruri nespuse, Moartea-mi zambea, atat de frumoasa... N-am putut s-o conving si nici dansa pe mine, A plecat tacuta, am ramas tot la fel. Te-as ruga, daca vine vreodata la tine Sa-i spui c-o astept, de n-am murit nitel.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate