Cad frunze, nesfarsite frunze...
Probabil ca departe s-a mai vestejit
O gradina.
Au mai ramas cateva, din nou
Pana cand vor creste altele,
Dar Unul care tine-n mana
Uscarea asta nesfarsit de blanda
A adormit.
Si pamantul a inceput a inceput sa cada
Iar rana sa-l doara in singuratatea stelelor.
Am tras storurile peste noi si peste voi
Si nimeni nu ma mai vede ca plang.
Decat frunzele...
Si cad si eu odata cu ele.