Poți să te visezi alunecând trufaș
pe-o margine imperfectă de claviculă,
poți să migrezi pedant
printre arabescuri și hieroglife modificate,
proaspăt pictate in jurul gâtului

poți să te înalți,
montagne-rousse alb-negru fără grimase
până în părul lui Dumnezeu,
unde nu-i timp, nu-i spațiu,
și iar s-aluneci
intrus confuz printre girusuri de bergamotă

ce joc...puțin descuamant
cu vicii și cuvinte complicate
în care număr sfioasă numai până la trei
întrebându-mă
cine-a văzut obraznic incurabil în rendez-vous
cu un ochi de o sută de lei zăbovind pe sfârc,
cine-a văzut pui de omidă în agonie
săpând nedumerit printre receptori cutanați...
cine-a văzut visător culcându-și tâmpla
pe torsul cald de catifea
al unei pescărușe?...