stiu ca voi purta pana la moarte
(camasa cu mansetele destramate si poalele ferfenita)
nebunia curiozitatii de-a privi dincolo

vine cate unul soptindu-mi la ureche
ce-ar trebui sa se vada acolo

risc sa devin pentru mine insumi o moda

ia-mi tu pe proprie raspundere lama orizontului de sub calcai

rupe ce-a mai ramas din camasa

musca pana la sange buzele celui de langa mine care-mi sopteste

rostogoleste clopotele peste urechea ascultatoare

mai mult decat mila

EL

ce sa aduca?