Acum


Acum, acum vino iubito,
vino și calcă-mă, calcă-mă,
calcă-mă în picioare
să curgă șiroaie de sânge
pe pământ, pe pereți,
pe șosea, pe copaci,
pe hârtie,
pe tot ce iubesc și urăsc.
Apoi plecă, pleacă, pleacă departe,
pleacă oriunde
oricum... vei fi prea departe.
Iar eu mă voi scurge.
Încet mă voi scurge
de pe frunze, de pe iarbă,
de pe ferestre, de pe trotuar,
de printre versuri,
de pe tot ce iubesc și urăsc.
Oricum, oricum voi deveni
c-un strop mai plin,
chiar de va rămâne
numai sânge peste tot.


21 iulie, 2003, Chișinău.