Hai să descifrăm, de pe trupuri,
povestea nopții trecute ...
primul sărut l-ai scris în scobitura gâtului
aruncându-mi dintr-o dată, martor mi-e inima,
pulsul în aer.
apoi, într-un cerc aproape perfect,
mi-ai însemnat pe sâni promisiunea întoarcerii
și lăsându-i buimăciți în rotunjirea dorințelor
ai trecut, încercându-mi iscoditor carnea cu dinții,
la coapse,
gravându-le arcuirea într-o epopee de fioruri
aproape necunoscute până atunci.
am capitulat neputincioasă,
trasându-ți pe piept, cu buzele, spirale nerușinate,
cu buclele agățate în sfârcuri
iar palmele, cu degetele orbite de așteptare,
întinse în căutarea răspunsurilor,
îți urmăreau pe spinare unduirea ritmică a vertebrelor
patru, trei, doi, unu …
deodată,
cuvintele s-au golit de orice înțelesuri
și totul a devenit un vârtej nebunesc,
din ochi ne curgeau, la unison,
ecourile vibrânde ale trupurilor,
capilarele dezmățate făceau streaptease în obraji,
până și sufletele au luat-o razna,
rătăcindu-se printre respirații,
iar simțurile, strălucind de fericire,
toate cu rădăcinile izbucnite prin pori,
și-au dat întâlnire în aceeași
secundă.
De fapt,
hai mai bine să o rescriem,
cu lux de amănunte!




15 iulie 2003