Mi-au murit fantanile,iubite!
Acum ,dorintele-mi tasnesc din adancuri de fiinta
pa aripi de soapte incoerente,
si ma pierd in petale tarzii,
prea tarzii pentru tine.

Printre irisi ofiliti,
culeg priviri aruncate peste umar,
si visele sparte,
se pierd in fulgi de zapada carunta
printre pletele desirate
de degetele tale prea lungi.

Mi-au murit culorile,iubite!
Acum,desenez stele in gand
cu franturi de clipe moarte,
si culeg din ele
amintirile pustii.

Si-mi pare ca
nici acelea nu mai sunt
ale mele.