Ultimele secunde de joc.
Lovitură liberă.
Mi-am potrivit bătăile inimii.
(Einstein, Einstein,
n-ai avut ce face...
cu tabla ta ninsă
cu gânduri, cu tot,
cu un rezultă
- la capăt de labirint neuronal -
un rezultă șfichiuitor
ca un bici de gheață!).
Trebuie să mă concentrez
într-un vis ca o punte
aruncată peste bezna furtunii
și să înscriu, senin,
prefăcându-mă că nu știu
că arbitrii și-au vândut
- ȘIREÞII -
de la jilțul din ceruri
și până la ...La-la-la...
laptele supt mai deunăzi
cu buze țuguiate și relative
într-o fază discutabilă.
Zic eu!