poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-06-27 | |
„Un sărut îți dau să nu mai fi iar trist
Și al tău zâmbet vreau să-l văd acum Căci timpul trece, dragul meu artist, Ca roua de pe iarbă se duce pe-al lui drum. Iubirea ce în fiecare clipă tu mi-o dai A ta gândire ce chipul meu îl poartă iar, Și o poezie e pentru mine al tău grai De ce pleci iar departe acolo în zadar? Ale vieții înțelesuri dorești a le pricepe Când toate-s gânduri șterse, uitate undeva Pierdut ești iarăși în veșnica ta sete Cunoști prea multe, dar nu-ți ajunge așa! În loc să mă iubești acuma și aici Tu iar visezi departe spre locuri din povești Viitorul și prezentu-ți par prea mici Și dragostei tale un loc nu-i găsești! Ci vino, sărută-mă, uită de toate În brațele mele te pierde, ține-mă aproape Și lasă visarea și gândurile în șoapte Iubește-mă cum numai tu ști în noapte!” Privindu-mă-n ochi, ea astfel grăise Și cât adevăr cuprindeau ale ei cuvinte Firavă și mică, ea dulce-mi vorbise Eu am zâmbit, într-o doară, și visam înainte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate