ieri am prins soarele în mâna dreapta,
într-o atingere transparenta
mi-am împletit pe trup zulufii-i aurii
l-am rugat sa-ti alunge tristetea si
sa topeasca cristalele lichide
(tacute dar atat de graitoare)
sa le transforme-n vapori cu aroma de
vanilie, catalizatorul noptilor toride
si-a diminetilor târzii…

n-o sa fiu trista, asa cum m-ai rugat
am sa dezbrac însa timpul de zile,
lasându-i doar clipele,
iar zilele lipsa le voi iubi daruindu-ti-le…



Luni, 23 iunie 2003