poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Cutia muzicală ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-06-20 | |
Nu am stiut
ca poate sa existe "bine"; cand lumea o-mparteam, prea crud, in "rau" si "mult mai rau". Srain mi-e gandul ca traiesc din filme sau din citit de carti; si greu, chiar foarte greu imi e sa cred ca eu privesc in doua parti. A fost un timp cand cautam iubire, dar n-am gasit-o unde-o banuiam; si-atunci ma-nvinuiam pe mine. A fost un timp cand cautam menire, si n-am stiut ca o aveam demult. Iar tu... te-ai ridicat din veacul efemer trecut; cand eu, atunci, prea mut, stiam ca existai! Am inteles, intr-un sfarsit, ca hohote de plans larmante, ale femeilor ranite, disperate, nu imi ajung sa pun alaturi cu lacrima, abia formata, de ochiul meu secat si rau, ferit privirii tale. Cu o soapta, stand in genunchi, ma urc, cerandu-ti tie, cu un lung si insetat sarut, sa fii a mea o vesnicie! Si nici atunci n-ar fi destul de mult!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate