Replică la textul
"Tors de femeie, bărbatul", scris de Filip


Pãmântul citeÈ™te în È™oaptã,
stelelor cãzãtoare,
poveÈ™ti despre tinereÈ›ea fãrã bãtrâneÈ›e
È™i viaÈ›a fãrã de moarte
a lumii.
Scãpat din cornul lunii
întunericul se pierde, fir cu fir,
în brațele reginei nopții.
Anacronicã,
tristeÈ›ea mea curgãtoare
se cãzneÈ™te sã iasã din strânsoarea pleoapelor
iar eu,
înnebunitã în aÈ™teptarea trãirilor
mã ghemuiesc între terminaÈ›iile buimace
ale capilarelor.
Semnãtura dinÈ›ilor tãi pe sâni,
indescifrabilã,
zvâcneÈ™te aiurea, fãrã nici o metricã,
deodatã cu inima,
redefinind allegro presupusele cicatrice.

E liniște!
Doar între noi, un praf de lume
se leagãnã strãveziu
pe o pânzã de pãianjen,
(È™i fiindcã ea
nu se rupea ...)
tu,
acel niciodatã
pe care îl bãnuiesc de a fi mereu azi,
îmi È™opteÈ™ti cuminte jumãtãÈ›i de dorinÈ›e
și apoi, cu înverșunare,
mã ceri întreagã.




17 iunie 2003