Pânze de păianjen au apărut la colțurile sufletului meu
de când n-am mai iubit pe nimeni.
Stratul de praf e gros
și puținele haine de acolo
sunt mâncate de molii,
iar patul are toate arcurile rupte.
Pereții sunt mucegăiți.
Mobila e putrezită
și ușile de la cămară scârțâie.
Clanța e ruginită
și mi-am pus ligheane pe jos,
ca să nu-mi ploaie-n suflet,
că izolația a fost făcută de mântuială.

Dar tu, iubito, ce cauți acolo ?
De ce-ai venit ?
Ca să te plictisești ?
Ce cauți tu în sufletul meu ?

Dacă tot ai venit,
pune niște apă la încălzit
că trebuie să fac duș
și apa caldă mi-a fost tăiată.