A fost un gest disperat!
Am mușcat din urma cocorilor prin aer.
Li s-a auzit plânsul,
un vaier,
s-au împiedicat,
s-au ridicat într-un ciot de zbor
și nu s-au mai dus niciunde,
au rămas toți
îngrămădiți în sufletul meu ca un nor.
A fost un gest disperat.
Prea erau sus,
prea nu mai erau ai mei,
prea zburau fără mine,
prea eram eu și prea erau ei.
Câteodată ucid lucruri frumoase
din disperare,
de singurătate.
Îmi ucid caii și mieii,
turturelele și turtureii,
pasul stâng și pasul drept,
atingerea femeii mele pe piept
și cam tot ce-i în mine,
tot ce poate exista de mine departe.
Din disperare,
de singurătate.

Pan
11.06.2003