Pământul

ne gustă
culorile
numindu-ne
câteodata piersici
Focul ne urcă
amintirea
spre ceruri
Apa rămâne mândră
De majoritatea ei
Din mine
Din tine
rămâne fierul
să ne împartă
câte puțin
din vremelnicia
lemnului
crescând

Noaptea

e numele unui anotimp renegat
redefinit astfel încât
să rămână loc de
dacă și numai dacă
în plăsmuiri neeuclidiene
cu geometrii variabile
și geamuri la miazăzi
așteptând

Diva

îmi șoptește la ureche
despre caii noștri de rasă
întinde mâna la sărutat
privește Meduza în ochi
își dă părul peste cap
se machiază strident
mă violează bestial
împărțind forța la frecvență
șoptind: iubește-mă
sunt mai mult decât
o creatură remarcabilă.
Pe biletul de adio
semnează jignitor de clar:
Eu

Viața

carbon
sudoare
oxigen
sâni
azot
coapse
hidrogen
spermă
sulf
și mult prea mult

Sânge

o pâine
o cană cu vin
o lamă
o apă
o gaură
o clipă
o privire
milioane
de fluturi
și viermi

Visa-te-aș dud cu frunze groase
Cu fructe negre și zemoase
Semnat: un vierme de mătase

Taiko

victoria se poate citi într-o singură piatră
credința se măsoară cu metrul de tâmplărie
lungimea
lățimea
înălțimea
adâncimea
cernoziomul
nisipul
preotul
bomboana
le port în buzunarul de la spate
Diva zâmbește lovind în pielea de șarpe
acrobatul
trapezul
cupola
zborul
nisipul
pregătesc sala, masa și dansul
din ultimul vis al toboșarului

Sirtaki Bouzoukia

Lovește
încet și sigur
lovește
Iubește
albastru și singur
Iubește
Privește
pierdută silabă
privește
S'agapo
Străino mută
S'agapo
Viața mea și-un cal maro
Viața mea și-un cal maro....


meritai mai mult

își spuneau două perechi
de mâini
încrucișate
pe piepturile
eroilor

Armani


îmi stă scris pe etichetă
vreau viața femeia și banii
Armani
mănânc
visez
Armani
să moară dușmanii
Armani
sunt
crucea
pământul
și anii
Visul e mort
l-am îmbrăcat în
Armani


Cuvânt urmând cuvânt născut-am o poveste
M-ascund după a fi și mint timid că sunt
Mă-nchin și sper ca într-o zi să urlu ESTE!
Iar între timp hrănesc pământul cu pământ.