Cuvintele se lovesc de tine
Si se pierd in pasta moale a iluziilor mele
Iar tacerea sparta se transforma in bulgari mari,
Negru si grei
Cu care vi apasat peste mine.
Sunt ca o tara
Dar am nevoie de oameni
Sunt ca un razboi
Dar trebuie sa am un rost…
Nici un razboi si nici o tara…
Nu poate sa aiba doar cimitire.
Nu-mi cere sa castig!
Ai ras de mine
Asa cum un catelandru rade vietii
Terfeland o haina gasita pe un colt
Prin praf de cenusa de bucurii,
De sensuri ce se credeau aflate
_Tu chiar nu te bucuri de bucuria mea?!
Ma priveai imbratisand tristetea
Fara sa vezi ca ma gandeam la urmatoarea…
Nu…Nu…
La urmatoarea…ta bucurie…
Ce stupid?!
Sau poate doar nu stiu sa fiu…
Mai explicit!