Cumplita-i caldura mortii,
Cand uiti ca mai esti viu,
Si-adanc lacasu-n care dormi,
Simtind fara sa vrei
Ierburile usoare ce fosnesc deasupra.
E greu sa privesti
Cladirea veche ce ti-a fost casa,
Cand gandul tau zboara aiurea,
In eterna toamna a visurilor.
Gradini uscate te asteapta,
Cu trandafiri scorojiti pe poarta...
E locul tau,ce mai astepti?
Nu-i chipul tau
In apa de pe drum,
Sau esti doar o frunza ce dispare?