Un nou arbore în pădurea seculară
Cu greutate încercând să pară cât mai înalt
Crește, crește, dar în el doar nisip
Nisip... nici viermii nu îl plac
Și e singur... în pădurea seculară

Coroana lui bogată, rădăcinile adânci
Frumusețea. Frumusețea? Cu atât s-a mulțumit
Și e cel mai înalt... în pădurea seculară
Dar viemii știu. Ei simt...

Fericirea... O vede în jurul lui
O simte peste tot... atât de aproape...
Nisip... O vede, o simte... și atât!
Și acum și-o dorește, vrea să o atingă
Un mic efort, se întinde, să o atingă

Doar atât... a crăpat... nisipul a scăpat
Printre frunze se scurge nisipul
Crengile nu suportă greutatea lui
Viermii sunt liberi acum să-l atace

Un nou arbore în pădurea seculară
Cu greutate încercând să pară cât mai înalt
Și e singur... trunchiul prăbușit
Ros de viermi și putrezit.