Frunza

Închid iar ochii-n răsărit,
Și mâna-ntind către apus,
Să uit privirea ce-am primit,
Și glasul celor ce s-au dus.

Cu gândul tău,luptând din fire,
Am asurzit născând în noapte,
Un pui de țipăt de iubire,
Ce te-a cătat până departe…

Nefericirii, rod i-am dat,
Un suflet pe o frunză de amar.
Acum, departe-n timp plecat,
Mă simt în timpul tău fugar…

O frunză stă ca bun rămas,
În amintirea pașilor pe frunze,
Iar tu te-ai stins cu-n singur pas,
În amintirea unei frunze.