Eliberare

Alunecam prin ramuri o stea albastra
mainile amortite de prea multe intinderi
catre spatiul flamand dintre plecarile tale
Strangeam in palme oboseala lacrimilor
cazute printre cioburile dintr-o fereastra
rasturnata intr-o dunga de ecoul pasilor
care-mi rasuna prin odaile acum goale
prea goale sau mult prea pline de tine...
Strecuram prin sita genelor lumina
dintr-o data mult prea dureros de alba
dupa ce ma imbatasem de flacara ta.
Incercam sa-mi imaginez cum ar fi fost
fara urmele ascutite ale mainilor tale,
fara arsurile buzelor tatuate-mi pe frunte
si fara ametitoarele cuvintele tale
prea putine si uneori atat de multe.
Incercam sa ma desprind din visul tau
Sa-mi imaginez ca n-ai existat poate
Insa fiecare respiratie poarta parfumul
pe care mi l-ai daruit in fiecare noapte
prea multe nopti, prea putine zile
Iubeam o umbra stravezie si nebunul
sufletul meu isi cerea dreptul la fericire
Insa abia dupa plecarea ta avea sa zboare
mult prea tarziu sau poate prea devreme
Ii venise si lui randul la soare sa viseze
Si poate ca de asta m-am trezit aseara
In inima cu muguri stand sa explodeze..

Mai 2003