Stii...uneori...ascult cuvinte...
Îmi șoptesc sensuri de mătase
Margarete si maci roșii
Noi doi.

E simplu să fie o poezie,
Dar aș vrea să-ți scriu o privire, a mea,
O mângâiere,
Pentru mai târziu,
Când îmi va tresări inima.

Aș vrea să-ți țes o mireasmă
peste buze, peste pleoape.
și pânza de miresme să ți-o desfac
în nuanțe de curcubee.
Afară e ploaie.
Atât aș vrea să te pot chema...
Dar omul e un biet profan
ce învață sacrul fără să-l cuprindă vreodată
Eu...te iubesc.
și nu te pot chema
cu dor, cu ceea ce am eu, uman...