eu am gresit,
eu am fost prostul care n-a putut sa se abtina
si a spus "te iubesc" prea devreme...
eu trebuia sa stiu
ca SENTIMENTUL nu e viu,
in mine,
ca pietrele vorbesc mai frumos decat gura mea,
ca sunt rugos, odios...

trebuia sa-mi dau seama
de inocenta degetelor mele
care lacome se lasa hranite
de umbra parului tau...

pupilele tale dilatate,
predispozitia ta la infarct...
le iubesc oare? te urasc intr-atat
incat sa te chem negresit in somnul meu,
in cavoul impletit cu rumegusul cuvintelor?