Eu m-am născut cu lacrima în sânge
și m-am hrănit cu semne de-ntrebare,
N-am plâns ca toți copiii, cum se plânge
ci plânsul îmi curgea prin mădulare.

Prin ploi menirea încă mi-o mai caut,
m-arunc în viață deșertându-mi cerul
și-aud șoptit, în tresăriri de flaut,
tăcerea cum își tânguie misterul.

Cadențe se adună nechemate
Bătând în toaca sufletului meu,
Răzbat prin pleoape strigăte ciudate
Și trist îmi stă în tâmple Dumnezeu.




15 mai 2003