să nu lăsăm, iubito, să doarmă vinu-n cupe.
nu îi e dat ca lângă cei vii să lenevească,
nani făcând, pruncește, încet să gângurească.
din leagănul de aur voios el se va rupe.

nu căuta că-i tânăr și soarele i-e tată,
nu-ți fie milă, zvârle-l pe gât, o, domnișoară,
cu poftă, ca titanul cel hâd ce-odinioară
rostogolea născuții-i cu chef pe beregată.

bălaia mea, nu-i dat nici noaptea-aceasta
să adormim în pat de flori, -nveliți în stele.
pe caldarâmul cald culcați, duhnind a bere,
noi vom lăsa alarme să ne străpungă țeasta
și vom cinsti cu dosul a zilei înviere.
s-or hârjoni lumini în pletele-ți rebele.