poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-06-27 | |
Motto: “ Unde s-a dus iubitul tau cea mai frumoasa dintre femei?”
- Cantarea cantarilor - Se innopta in cetate, Femeile aprindeau lumanari pentru barbatii lor rataciti Batranii se spovedeau pietrelor, Cetele de proscrisi executau salturi mortale Copii trageau clopotele in joaca trageau cu prastia in vitralii Eu imi scoteam din buzunar sandwisul cu pamant Si-l infulecam pe nerasuflate Cineva arunca in mine cu oase, ma plesnea peste fata cu ierburi uscate M-am asezat pe trepte la intrarea in templu, am oprit trecatorii I-am intrebat incotro e apusul si mi-au aratat un morman de ruine, I-am intrebat incotro e nordul si mi-au aratat drumuri inzapezite I-am intrebat incotro e sudul si mi-au aratat corabiile scufundate I-am intrebat unde e rasaritul si mi-au ras in nas N-am indraznit sa intreb pe nimeni de tine… Aerul mirosea a cazarma, florile miroseau a blestem Dormeam pe trepte la intarea in templu si visam Un vis in care se facea ca dau foc cerului Nici macar nu stiam incotro sa te caut nici macar nu stiam cine esti Incercam sa-ti ghicesc numarul tatuat peste inima Iti vedeam bratele innegrite de soare, fata invinetita de vant Privirile brazdate de fulgere, iti auzeam vocea bolborosind vorbe magice Intr-un lagar de munca de la miazanoapte Focul iti desena umbra prin cavernele mele, Sapai tunele in somn in cautarea mea Nici macar nu-ti puteam vedea chipul, Iti auzeam doar freamatul trupului Zvarcolindu-se pe ciment in celula numarul 2037 Zgomotul ghetelor calcand apasat prin praful si pulberea anilor Undeva intr-un puscarie de la miazazi Iti ascultam rasuflarea, tipatul mut, Dorinta ta imi lasa urme insangerate pe piele In jurul tau se imperecheau serpii in grup, Rataceai printr-o padure fara iesire Undeva pe-un continent de la soare apune Si trebuia sa te gasesc cu orice pret Ca sa vedem macar o data imbratisati Rasaritul Sa luam macar ultima cina impreuna, Sa ne impartim cea de pe urma imbucatura de pamant, Si s-o infulecam pe nerasuflate acolo pe treptele templului Inainte sa adormim de tot si sa visam fiecare in legea lui Un vis in care dam foc cerului.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate