poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-05-07 | |
Mă priveau înspăimântați cireșii
cu ochii lor roșii mijiți cu miile pe fiecare ram, sub fiecare frunză, până sus la tine la geam, până jos, la mine sub umbră! Și-mi tremurau în pumn și-mi poticneau piciorul prin hățiș, de parcă aș fi fost un hoț, venit pe furiș să-i dijmuiască de rod, când eu eram doar nărod, cerșetor și nu fur, nu mă pricepeam destul să vânez alt vânat mai de preț, mai de soi, cu buze mai moi, cu ochii mai vii, dar mai reci, decât cireșele mii care spânzură vesele-n crengi! Iar de jos un câine lătrând a absurd, l-a răscolit din pat pe moșneagul nesurd și nemort și hain și la țipătul lui pe-un vecin și apoi alt’ peste drum, și cu furci, și cu pari, și cu luna ce s-a dezvelit din nori, nebuna, l-au prins furișat printre foi, livid și tăcut ca un mort, un strigoi sau un crai, dar tot hoț ticălos printre fructe de mai. De la geam nemilos, de cu zori, plini de silă, doi reci ochi, în grădină, peste trupul răpus, pășesc în surdină!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate