Taceti umbre, taceti!
Inca mai aud soaptele
curcubeelor de iedera
nenascuta inca,
aburcata in noapte
pe ziduri teutonice...
Inca mai aud copitele
ce zdruncina armurile
otelite in soarele
trecutelor vremuri.
Inca mai aud murmurul
pocalelor victorioase
la trecerea suitelor
aflate in umbra aurie
a capetelor incoronate.
Doar orologiul nu-l mai aud,
sub zborul uimit al licuricilor
care nu pot sa inteleaga
cum limba mare a inimii mele
pulseaza zadarnic ora exacta
-hrana sufletului tau-
intr-un ritm intarziat
de fusuri orare blestemate
ce le credeam demult ingropate...
Iar voi?
Taceti umbre, taceti!?