Stateai pe marginea patului
rumegai viitorul nostru comun
(dimineata aceea avea urdori pana la buzele cerului,
ti-am mai spus sa astepti pana bem cafeaua?)
Nelinistea mea scrijelea geamurile
( altadata faceam schimb de piele
pe gazonul proaspat tuns al patului)
Intr-o zi te-ai ridicat din fotoliu,
moliile te mancasera de rutina si orgolii:
"- Eu o sa plec".

Degeaba urlam dupa tine cu poemul
pe care mi l-ai scris din frunze, pe zat de toamna:
"- Scripta manent!"


S-a iscat intr-o zi un sentiment pentru tine
ca un delfin fara cheita.


22 aprilie 2003