JOCUL CU MÃȘTI


Din neștiute vremi renasc în trup murind
Prin câte lumi umblat-am și cât să mai colind ?
Uitat-am viețile-mi trecute și câte încă vin
Pe Terra ori aiurea pe-un alt pământ sublim.


Și dac-am fost odată călugăr sau chiar sfânt
Și mii de oameni chemat-am la tine prin Cuvânt
Și-am învățat ce-i mila și m-am jertfit pe sine
Și i-am iubit pe ceilalți slăvindu-te pe tine…


Și dac-am fost odată un mare om de stat
Și-am cotropit popoare și ordine am dat
Și decimate fost-au și duse nicăerea
Că nu-mi plăceau culoarea, sorgintea sau ideea…


Și dac-am fost odată eretic sau ateu
Și am respins ideea de orice Dumnezeu
Și proclamat-am Omul stăpân și-atoateștiutor
Asupra vieții, morții, prezent, trecut și viitor…


Și dac-am fost odată un mare Inchizitor
Și-am ars pe rug eretici pentru credința lor
Și i-am supus la cazne și oasele-am zdrobit
Să îi aduc pe cale la tine negreșit…


Și dac-am fost odată martir crucificat
Și stat-am drept ca bradul cu capul ne-plecat
Și am condus mulțimea din jug la libertate
Și pentru îndrăzneala-mi de cruce avui parte…


Și dac-am fost odată un geniu creator
Și-am pus în rime viața, moarte, amor și dor
Și-am născocit unelte, tehnologie, zbor
Și pentru toate fost-am lăsat singur să mor…


Și ce mai fi-voi de-acum și până-n veac
Și ce rol mai juca-voi cu har și fără trac ?
Și spune-mi mie Doamne de pot să mă dezbrac
De trupu-mi cel de carne și sufletu-mi să-mpac ?


Din voia celui fără de sfârșit
Nemuritor sunt și tind spre infinit,
Prin nesfârșitul joc al vieții și al morții
Eu voi deschide calea spre împlinirea sorții
Unit pe totdeauna cu spiritul etern
Nu va mai fi nevoie de jocul efemer.