poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-04-18 | |
Din somn se scoala Greul
cu chipu-i alb ca varul Paseste, pragul de pamant si far’ sa-si ia avant incaleca pe vant, sa duca-n taina visul sa nu-l distruga-abisul. De sus de prin lumini incaleca pe ger albastru un grup de suflete de astru sa-i fure visul, acru sa-i fie somnul. Atinge taina Greul, se uita-n jur ca milelul nu-si vede sufletul cum geme dupa el, ca leul. Si totusi simte gerul aspru crede in caldura unui astru, jucandu-se cu el. Se pierde Greul intr-un gand nu-si simte sufletul plangand, de ger se bucura razand; Si-atunci incep cu dintii iuti sa-i suga matele din pantec din inima sa-i fure cantec, sa-i soarba ochiul de prin frunti; Nu-s multi…sunt suflete prea iuti …gandeste Greul cu cele noua burti. Nu da atentie unui suflet e unul singur, e doar al lui, nu simte chinul interiorului, e doar amorf, e ca un cui… De vine Pui si-ncepe lupta cu ai lui, se-aseaza-n vid, pluteste ca un fulg nu-si ia avant, incaleca pe-un gand si fuge-n taina, lasand visul Greului, sa-l duca inapoi, pe rug Sa-l duca somnului, sa-i fie cant de la-nceput sa-nceapa…visul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate