Și dormeam, și dormeam
Așternut printre moaște
Încropindu-mi tărâmul
În care
Voi fi
Numai eu
Dumnezeu

Sufocată materie între două vitralii
Inspiram desfrânata batjocură
A celui din spate
Răsuflând, spintecând
Zborul
Celui din față
Descărnat de-ndoială
Și arome prea tari
Gemeam
Strâns
Între două perechi de aripe

Și dormeam, și dormeam
Răstignit pe idee
În formă de gând
Și cu capul în jos
Amețit
De șuvoiul de sânge pierdut
În lupta cu ochii
Obosiți să aleagă
Ce este bine
De ce este rău

Obosit căutând obosite simboluri
Mă-ntâlnesc cu bătrâni prin coșmaruri
Și îi văd aplecați – n-au odihnă nici ei –
Căci se simt nemilos fugăriți

Sunt acreala din gura părintelui de oameni…

Și dormeam zvârcolit
De uitatul blestem
Simțeam cum m-alintă
Foșnet de mâini
Scuturate din pomul
c-un fruct mai puțin