Plecat acum dintre cei vii
mă-ndrept încet către cei morți
ca să-i salut încet pe toți
ei singuri ai uitării fii;
am să ajung și eu ca ei
furat de-ai disperării hoți
fugiți din fața neuitării.
Eu am plecat
și v-am lăsat
așa cum m-ați lăsat și voi
bătran copil udat de ploi
ce au lăsat copacii goi
peste tot locul unde
împreună ne-am plimbat
de mâini ținându-ne prin parc.

Covor de frunze moate a astupat
pământul unde pașii ne-au călcat
acum pustiu, uitat și părăsit
la fel ca cel ce l-ai iubit,
ce-și ia acum adio de la tine
plecând acolo unde speră că-i mai bine
trăind și suferind cu-ai săi,
nebunii ce se omoară-n băi
citind al geniului invăț
comoara lumii cea de preț.

Cred că sunt fericit
pen+-cp nicicând n-am mai simțit
așa un sentiment bizar
ce nu există-n dicționar.