Mă întreb
dacă cerul veșniciei are lună
pentru că de-ar fi așa
și adormit ți-aș da întâlnire
la miezul nopții
și mi-aș lăsa amintirile să te sărute
în ciuda trupului țărână…

mă întreb
daca voi ajunge înger
pentru că de-ar fi așa
mi-aș smulge o aripă
și ți-aș da-o ție
ca îmbrățișați
să zburăm
închipuind un singur trup
de serafim
până când, într-o gelozie nebună,
ne vor fi obosit aripile
să-și tot șoptească
una alteia
cât de mult s-au căutat…

spune-mi,
dacă ți-aș arăta poarta,
ai veni să locuiești în mine?