Mi-e dor de tine iubito,
de trupul tău învăluit în vise,
de gândurile tale
păsări înălțate spre cer,
de glasul tău
care mă cheamă....
Mi-e dor de tine iubito
asemeni pietrelor de râu,
asemeni umbrei de răcoare
mi-e dor de ale tale buze
de părul răsfirat și moale.
În visul meu iți dau ocol,
privindu-ți gâtul alb și gol
acoperit doar de săruturi.
Sânii tăi adormite azalee cuminți
se trezesc în floare
sub mângâierea palmei.
Grădinar grăbit a strânge rodul,
trupul meu te caută,
mi-e dor de tine iubito,
și noaptea, fecioară păgână,
trezește în mine păcătoase dorinți.
Hai, dă-mi mâna, și vino spre mine
în noaptea asta nu vom mai fi
deloc cuminți...
Nu râde iubito,
căci râsul mă scoate din minți!