Aseară,
mi-am prins în păr o clamă de rufe
(mi se tot lipeau, de obraji și de gât, șuvițele neastâmpărate)
galbenă-galbenă,
cam așa cum e Tweety.
Ei, ce spun eu?
Lui i s-ar fi înverzit penele de ciudă
dacă m-ar fi văzut.
Ha, ha, ha!

Da’ știi că-mi stătea bine?
Cu obrajii roșii de căldură
și ochii strălucind a coniac de cinci stele
(ce vrei, am băut și eu un pahar,
mai devreme,
de ciudă)
cu părul de culoarea mahonului proaspăt cioplit,
semănam cu o gheișă
așa cum eram
învăluită în brațe albe, de spumă,
ca într-un chimono lucios
de mătase naturală.
Din când în când
mai scoteam câte un picior,
unghiile roșii zâmbeau,
în complicitate fiind
cu genele lungi,
curbate ghiduș
a dragoste.

Aseară...




8 aprilie 2003