a trea chemare

toiag,stilou,apa vie
stanca pustiei hartii
curge-n zenit
fiecare celula a ei un ciot de copac

apele s-au oprit pe inima
mai aproape de cumpana Soaptei prelungi
desfacutele carari
intrebandu-mi durerile
stropite de foc
visele slefuindu-mi altarul
ierburi amare involburand litera
din hotar
fara rostire
asemenea noptii
imi astern chipul
in silabele verzi
inmugurindu-mi toiagul
cu lumina
(urcatoarele rugi)