Cîțiva ne născurăm în taină pe nouă
Ce beții am mai tras! Ce licență de viață
Fratele meu belgian! Curând o să plouă
Păsările țin legate luna aceasta cu ață

El se născu străin de această-ntâmplare de țară
Ar fi loc în brumar și în ani să-mpietrim
Eu, fratele meu belgian, sânt o fiară
Și în aceeași cușcă de viață trăim

Nu mai e vreme de nici o întâmplare
Curând o să cerem azil la nebuni
Nu mai e loc de nici-o mirare
Grădinarul altoiește secunda în pruni

Am scris în sfârșit un poem fără mamă
Ca două silabe în frăție să fim
Nu-i așa, frate Guido, ți-e teamă
Că nu știm niciodată în timp de unde venim