Odata cu venirea diminetii,
in fata chioscului cu inghetata,
cu mainile in buzunare si cu ochii acoperiti de ninsoare,
mi-am dat seama,
ca pentru mine ai ramas,
fata care imbratiseaza crocodilul.

Iti placea foarte mult verdele,
relaxarea sa plastica,
de aceea pentru tine fisticul nu avea nici un gust,
de aceea mancai ciresele inainte de a da in parg,
strambandu-ti mutrisoara,
contorsionadu-te si tusind la intervale regulate,
ca sa ascunzi, greata care te incerca.

Dupa formele stravechi ale uitarii,
ar fi trebuit sa te pastrez ca o impuscatura de lumina
sub ochii mei ciopliti in intuneric,
dar acum mi-a ramas doar carnea ta lacrimand
si umbra pasilor tai acoperind pieptul racoros
al unui alt barbat.

Odata cu venirea diminetii,
in fata zidurilor in care ti-ai incastrat conturul,
cu mainile sub cap si cu fruntea infundata in grinda,
mi-am dat seama,
ca pentru noi doi ai ramas,
fata care imbratiseaza crocodilul.

Iti placeau mult cuvintele mele,
textele cu care incercam sa te incorsetez, ca o capcana vie,
de aceea m-ai pus la pastrare,
cu umerii inghesuiti intr-un cos de nuiele,
cu zambetul meu manjit de prospetimea carnii tale aburinde,
legat intre firele noastre de par
ca un blestem
elastic.

Dupa formele stravechi ale uitarii,
ar fi trebuit sa te pastrez fara sa caut dovezi in oglinda,
asa cum nu cauti capsuni in chestii uscate,
dar ai plecat
ca un spirit razbunator care si-a uitat cheile acasa,
urletul tau dezgolind copacii din parcul blocului,
ca un cerb care si-a irosit si ultimele sanse de maturitate,
ai plecat,
lasandu-ma sa realizez
ca pentru mine ai ramas,
fata care imbratiseaza crocodilul.