Si poate nici nu sintem prea reali;
Ori, poate, nici n-am existat vreodat';
Din lacrimile noastre cresc corali
Pe-un tarm pe care doar l-am inventat.


Ne-am imbaiat in roua de din zori
In rasarituri de sfirsit de vis,
Imbratisati in soare si culori
Dintr-o poveste care nu s-a scris.


Prin noi trec teturi groase si adinci,
Si drumul nostru n-are ocolis,
Si ca si marea, ne lovim de stinci
Si sarutam lumina pe furis.


Ne mai iubim un ceas sau chiar in plus
Necrutator,alunecos, rebel,
Intr-o poveste care nu s-a spus;
..................................
Si-apoi, sfirsim, ca orisice castel.