e doar
o banca alba in playlist
'come as you are'

e doar
mana mea calda si calma intinsa printre algele diminetii
spre draperie

demult, tare demult, aveam mana carlig
(alura de captain hook) o lasam sa se incinga pe acoperisul fierbinte
(acolo unde imi ardeam pielea pana nu mai aveam amprente
nu mai aveam chip)
o lasam sa se deschida ca o candela, flama
ei proaspata si convexa semana putin in stop-cadre
cu insasi statuia libertatii, semanam
samburii derivatei de carbonizare
mana ancora strapungea orice cutie de stare
(ah, phoenix mutant si ne-in-trecuta eram)

in lacul negru se vede mana mea laser
si lama ei
(miezul de crima)

priveste in jos pentru identificare
ma tremur si ma cutremur surfand peste un val de uimire
lenesa, nu stiu cand
lacul s-a strans peste miscare pelicula lui
de smoala fotografica s-a intarit ca o pagina veche
dintr-un album

o lipesc si o dezlipesc de pe palma alba de-acum
fantomele lungi flutura pe linia electrificata a zilei
ca niste rufe aurii puse la uscat
corpurile lor intra prin fereastra deschisa
curatand pana la transparenta oglinda
limpezind lacul, lustruind in trecere
(o suma compacta de poeme nescrise, ideograme
in plina migratie, panici grafologice, vartejuri
de pietre taioase si pretioase
spiralate adn din adanc)
geamul lui a4

pe acest pergament in fade-out incepe
acuarela-escalada tipatul de nou-nastere al cladirii de vis-a-vis

si e doar
zece si cincisprezece
acul linguritei pe cadranul unei cesti de cafea
pregatind perfuzia lui dulce-amara de asteptare
aratand cu precizie inocent-matinal-cardinala
spre culoarul lung al idelor calde

spre
mine-spre-tine.