Cuvintele sunt pruncii pe care-i alăptăm
cu viața noastră.
Cuvintelor nu le place decât gloria,
sângele și cuțitul.
Poeții sunt tații care nasc tați,
sunt cei care se spintecă
de dor de muierea cuvântului.

Văd trei vulturi zburând în aer.
Dar nu-i văd cu ochii,
ci-i văd cu verbele mele.
Na, pruncule, sânge!
Ia-mă verbule, și bea-mi timpul meu scurt!
Cât despre Madonă, te-anunț că e liniștită.
Iisus a murit printr-o simplă răstignire.