Cu varfuri reci de gheturi din argint
Rasare pe stanci de piatra rece
Manunchi de soapte cu gust de alint
Arzand cu vifor al cerului pantece.

O ard si o dor grumazul si gandul
De urlete mute si vorbe cuminti
Ii zboara in iad vointa, iar vantul
Ingroapa-n tarana saruturi fierbinti.

Poteca e grea si dura si-abrupta,
Iar mersu-i e greu, de vreme-ostenit,
Piciorul de plumb cu greu se infrupta
Din muntele rece cu chip de granit.

Iar coltii de stanca calcaiul i-l musca
Cu mainile aspre se-agata de viata,
Zapada din ceruri fiinta i-o usca,
Iar teama apare in chip de paiata.

Si rade in hohote groaznice-n zare,
Si isca valtori de zapada si fum,
Si-i roade obrazul cu muguri de sare,
Si stoarce faptura din gaduri bizare.

Mai sus, langa coasta, se-nalta o stanca
Uitata de vreme si zei puerili,
Batuta de seculi, cu frunte adanca,
Cu ochi de funingini si umeri gentili.

- Vai tie,-mparate-am ajuns prea tarziu.
Amoru-tzi-e dus si suflu departe.
Pierdut-ai iubirea din ochi straveziu,
Iar mantia-i zdreanta-n amarnica noapte.

Din funduri de hrube si-adanc de infern,
Cu voci ca de tunet si suflu de gheata,
Zefirul rosti ganditor si peren
Un cant de legenda si zvonuri de viata:

- Cu geruri de ura te-mprosc si te apar,
Craiasa a firii, cu ger te gandesc,
Cand soarele iese cu drag redescopar
Privirea-ti cea dulce. In veci, te iubesc!