Am ingerul asezat langa mine...Suntem amandoi la patru ace sau poate la patru aripi azi si tinem, asa cum de altfel poti deja sa simti, lacrimile noastre la butoniere...Am dat pe la speranta din colt si i-am zambit sagalnic sa ne dea din libertatile ei vopsite in albastru de voronet nu la duzina ci in mandorla...Acolo l-am rugat pe Bunul apoi sa-ti dea ceva de la El ca doar e ziua ta...El a zambit – ingerul dadea slava lui Dumnezeu si eu, precum la Revelatie, ma uitam la el neingenuncheat caci ingerul asa a zis – si mi-a intins pentru tine o mana imensa si cu mangaierea definita deja moale si nopticioasa de pace pe ea. Se leganau secundele precum candelele dand in ceruri miros bineplacut Lui...Si a auzit El ruga mea vazand cum pasarile incepusera toate sa se ridice din ele insele in zbor, numai pentru tine...Incepuse sa se faca lumea si coasta ma aprins stapanea asa a de dulce limpezire de apele cele de sus...In apele cele de jos mi-am aranjat o clipa trecutul - oarecum sifonat si plin de nisipul deserturilor, oarecum clepsidruit deja si catacombuit in luptele cu leii – si am vazut cum Dumnezeu a zis: „Sa-i facem omului femeie sa nu fie singur“. Singuratatea statea insa vezi tu, dupa ierburiel Edenului si zambea sagalnica sasaind si suierand: si in doi...si in doi...si in doiiiiiiii...Atunci am auzit ingerul cum se ridica, cu aripile lui frumoase si aranjate in ordinea constelatiilor nestinghere si am auzit cum sunetele aripilor lui lipeau bucatile de aer rupte de un zbor anterior noua si cred ca si lui...Am vazut zborul adunandu-se din el insusi si am vazut aerul reconstruindu-se inainte ca pasarile sa se fi nascut...Cum am amintit deja avem haine la moda si aripi lungi deschise de ceruri...Avem florile alea multe si asezate de Dumnezeu pentru rupt si pentru mangaiat degetele tale si avem, da avem fluturii care sa-ti astearna din mangaierea lor pe frunte...Mi-a zis odata ingerul ce frumoasa ingereasa ai tu...Sau ingerita: nu mai stiu ca in general el nu foloseste cuvintele acelea deja slefuite...Cand mi-a dat poza ta avea asa un suflet plin de bucurie ca incepusera sa i se vada ochiiiiiiiii cei multi...Stau in fata icoanei Maicii Sale si ma rog pentru o respirare langa cruce...Maicuta pleaca catre Efrata-ul – orasul painii - lui David sa implineasca proorociile si pentru noi pleaca... Deci: ingerul meu iti zambeste si-ti daruieste sufletul meu mirosind a paine sa-ti faci acum, in dimineata nasterii tale, o felie sa vezi cum poate sa fie o dimineata de roua mangaiata gustativ cu amintirea piroanelor nevoind sa intre si a palmei cersindu-le...Pentru Mantuire...Sa te bucuri si sa razi si sa te invarti in zborul tau ca sa redefinesti cerul albastru si umed ...Sa te impletesti cu stele si sa ridici ghioceii din pamanturi...Sa fi mangaiata si sa adormi cuminte obosita si fericita spre seara si linistea sa-ti implineasca sufletul fata de femeie...Uite iti daruim din noi, eu si ingerul desigur, o lacrima, o iubire si o nebunie...Am umblat dupa stea pentru a te gasi...Si cand Rahela plangea caci nu se putea mangaia, noi te-am dus departe de moarte...Pentru noi te-ai nascut femeie de fata...Sa nu ne uiti pe cei ce ti-am dat aripile de nastere, niciodata.

P.S. Din pomul binelui si-al raului acelasi cu cel al intelepciunii oricum ne-ar fi dat Domnul sa gustam.

Sens: Eu a trebuit sa ma nasc mai devreme pentru a construi Edenul acesta.

Megalitica: Babel, Ierihon, Babilon.

Speranta: Caana Galileii.

Cu asteptare multa, Adam.