iarba râde verde sub norii de cenușă
cireșii își dezvelesc dinții prea albi
din nou se sparge în bucăți
cadavrul putrezit al iernii,
între pelerina și cortina nopții -
aceste două cearceafuri boțite -
în care stele fac dragoste, tăcute

În acest anotimp, mâna poetului se strânge
pe pană, în vreme ce mintea i se diluează
neagră, în versuri fluide, rostind
fără încetare același refren
"Va mai veni ea oare ?"