Am sa scap din tunelul asta
si am sa arunc si ochii ei,
nu cu orice gest,
mana impinsa in sus, degetele revarsate
pentru a indica directia caderii.
Labirintul.
Imi simt buzunarul despicat la fiecare pas,
de precizia privirilor ei,
ma misc greoi
ca un elefant talamb in lanul de capsuni
dansand
cu membrele lui lente,
pline de pete marunte de gri,
ravasind straturile, revarsate
in cautarea directiei.
Caderea.
Cam asa arata rochia ei in lumina lunii
rosul imprastiat al fructelor
zdrobit
pe griul latent al piruetelor animalului,
slobozind
mirese de granit care vor proslavi
bucuria inimii lui
multiple.
Animalul.
Am sa scap din tunelul asta
si imi voi tatua labirintul in palma,
impreuna cu o stanca de marmura
care sa-mi readuca lumina
si sa imprastie fluturii
din jurul ochilor ei deschisi.