Ah, mainile, mainile
ca niste radacini
absorbind viata tactil,
zgarie-le, musca-le, distruge-le urma
de echilibru mult prea fragil!

mainile mele vagabondeaza
pe trupul unui suflet
stapanit de furtuni,
cautandu-i orbeste-nceputul,
poarta, dezlegarea catre senin.

opreste-le, prinde-le, frange-le
ca pe ofranda de paini,
ineaca-le, arde-le, strange-le,
mainile mele de peregrin,
ori lasa-le-n chin...