poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-10 | |
Cata mizerie … si lupii…
Se minuneaza barbatii de frumusetea ei, vedeta barului, Roxana, e splendida. Corpul ei e perfect, si imbracat si dezbracat. O visez noaptea, gandul meu e o nesfarsita poezie pe care i-o spun, dar ea nu stie. Ochi-i sunt caprui inchisi, doua diamante ascunse de parul roscat, obrajii, nasul si gura cer mangaierea degetelor si a limbii. Buzele, si cand rostesc si cand tac si zambesc parca saruta. Vocea joasa, ( feriti-va de femei cu vocea joasa !) calda si imbietoare, pare de mama, de fiica si de iubita si iti ramane in creer ca un cant. Orice mers al ei pare dans, orice miscare un indemn la joaca si la contopire. Picioarele ei golite de orice acoperis pana sus, in chilotii profesionali, intrec orice imaginatie. Si sanii tineri- ca doi capriori salta nervosi intre contratimpii muzicii hip-hop. E atat de dulce , ca toti cei ce o vad, o doresc cu tremur, cu nesabuinta, cu nebunie , ca lupii : uimiti ca mioara din visul lor chiar exista. Trebuie bani, bani colosali, sume fabuloase pretinde Roxana, pentru sex taxat la ora, minim : doua , maxim : zece , o noapte de travaliu neincetat. Ce poate fi acolo?! E o minune, in robie naucitoare ii cad barbatii, dupa o intalnire desfigurati, ratati pentru o vreme sau definitiv. Lupii cei alungati stau pe margine si blestema clipa cand i-au vazut ochii si i-au auzit vocea si i-au simtit mirosul pielii si i-au iubit sanii si buzele , si dulceata nesfarsita dintre coapsele ei, ce nenorocire. Alti lupi cu bani mai multi, mai multi,mai multi, se adapa fara incetare din trupul ei ca dintr-o fantana. Roxana e o masina, un Mercedes de facut dragoste, o minune a naturii fara de cusur, dar… Post scriptum : ( lectura nu este obligatorie) Si eu voi ramane, nici macar remarcat de vedeta barului, pentru ca sunt un simplu barman nenorocit. Vai cat am iubit-o si pe Carmen, fosta noastra mare vedeta. Ieri am zarit-o in oras, m-am speriat, m-am speriat. Ce mizerabila poate fi lumea asta ! Cata mizerie… si lupii….
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate